Institutia Prefectului - Judetul Buzau

Codul Etic

Codul Etic

                                    INSTITUŢIA PREFECTULUI                      

            JUDEŢUL  BUZĂU


         CODUL ETIC

Capitolul I - DISPOZIŢII GENERALE

Art.1 - Noţiuni generale de etică

Etica este definită ca "ştiinţa care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legăturile lor de dezvoltare istorică, cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială.

Etica reprezintă forma de cunoaştere şi legitimare în conştiinţă prin intermediul normelor şi imperativelor morale, a unor acte şi fapte omeneşti.

Deşi înrudite, conceptele de etică şi morală,au origini şi substanţe diferite: etica este teoria şi ştiinţa moralei, în timp ce morala reprezintă obiectul de studiu al eticii.

Aşadar, putem considera etica drept o ştiinţă a comportamentului, a moravurilor, un ansamblu de prescripţii concrete sau o teorie asupra moralei.

Etica a apărut ca ramură distinctă a cunoaşterii, datorită lui Socrate. Ca disciplină ştiinţifică ea există din timpul lui Aristotel, care a ridicat etica la nivelul "demnităţii ştiinţelor".

Spinoza defineşte omenia, binele, răul, modestia, ura, mila, ambiţia, mândria, îngâmfarea, invidia, umilinţa, frica, lăcomia, ambiţia, toate din dorinţa de a cunoaşte „esenţa” omului: „Nimic nu ştim sigur că este bun sau rău decât ceea ce ne duce cu adevărat la cunoaştere sau ceea ce ne poate împiedica să cunoaştem”.

Rolul eticii este să ajute oamenii şi instituţiile să decidă ce este mai bine să facă, pe ce criterii să aleagă şi care le sunt motivaţiile morale în acţiunile lor. Unii consideră că etica, ca ştiinţă, nu are utilitate deoarece aceasta are un caracter normativ vizând conduita oamenilor, neputându-i influenţa, în mod real la un comportament real.

Etica nu-l face pe om mai bun, îl poate ajuta, cu siguranţă, să se ferească de răul pe care îl poate face altora sau sieşi.

Rolul eticii este să ajute oamenii să decidă ce este mai bine să facă, pe ce criterii să aleagă şi care sunt motivaţiile morale în acţiunile pe care le întreprind.

Morala reprezintă "ansamblul normelor de convieţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de colectivitate şi a căror încălcare nu este sancţionată de lege, ci de opinia publică.

Morala este disciplina ştiinţifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate".

În politică, administraţie publică, afaceri, educaţie, ş.a, termenul preferat este cel de etică. Unii autori consideră că termenul morală este legat de viaţa privată. Respectăm morala în viaţa privată şi etica în viaţa publică (politică, civică, profesională etc.).

Nu există popor,indiferent de nivelul culturii sau civilizaţiei pe care se află,a cărui viaţă socială să nu fie reglementată printr-o serie de norme, reguli, interdicţii, restricţii, etc.

După cum ordinea fizicăse referă la fenomenele naturii, iar ordinea logicăla activitatea gândirii umane, tot aşa şi ordinea moralăse leagă în mod obligatoriu de comportamentul moral al oamenilor.



Capitolul II -PRINCIPIILE GENERALE, OBIECTIVE ŞI DOMENIUL DE APLICARE

Art.2 - Principii generale

Principiile generale care guvernează normele de conduită profesională a angajaţilor instituţiei sunt următoarele:

a)   supremaţia Constituţiei si a legii- principiu conform căruia angajaţii instituţiei au îndatorirea de a respecta Constituţia şi legile ţării;

b)   prioritatea interesului public- principiu conform căruia angajaţii instituţiei au îndatorirea, ca în exercitarea atribuţiilor, să considere interesul public mai presus decât interesul personal, în cazul conflictelor de interese;

c)   asigurarea egalităţii de tratament a cetăţenilor în faţa autorităţilor şi instituţiilor publice- principiu conform căruia angajaţii instituţiei au îndatorirea de a aplica acelaşi regim juridic sau aceleaşi proceduri reglementate intern, în situaţii identice sau similare;

d)   profesionalismul- principiu conform căruia angajaţii instituţiei au      obligaţia de a

îndeplini atribuţiile cu responsabilitate, competenţă, eficienţă, corectitudine şi conştiinciozitate;

e)   cinstea şi corectitudinea- principiu conform căruia, în exercitarea funcţiei şi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, angajaţii instituţiei trebuie să fie de bunăcredinţă şi să acţioneze pentru îndeplinirea conformă a atribuţiilor;

f)    integritatea morală- principiu conform căruia angajaţilor instituţiei le este interzis să solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, vreun avantaj ori beneficiu moral sau material prezent sau viitor;

g)   imparţialitatea şi nediscriminarea- principiu conform căruia angajaţii instituţiei sunt obligaţi să aibă o atitudine obiectivă, neutră faţă de orice interes politic, economic, religios sau de altă natură, în exercitarea atribuţiilor;

h)  libertatea gândirii şi a exprimării- principiu conform căruia angajaţii instituţiei pot să-şi exprime şi să-şi fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept şi a bunelor moravuri;

i)   deschiderea şi transparenţa- principiu conform căruia activităţile    desfăşurate de

angajaţii instituţiei în exercitarea atribuţiilor sunt publice şi pot fi supuse monitorizării cetăţenilor.


Art.3 – Obiective

Prin normele de conduită stabilite, se urmăreşte asigurarea calităţii serviciului public, o bună administrare în realizarea interesului public, precum şi eliminarea birocraţiei excesive şi a faptelor de corupţie din instituţie prin :

-   reglementarea normelor minime de conduită profesională necesare realizării unor raporturi sociale şi profesionale corespunzătoare creării şi menţinerii la nivel înalt a prestigiului instituţiei funcţiei publice şi al angajaţilor instituţiei;

-   crearea unui climat de încredere şi respect reciproc între cetăţeni şi angajaţii instituţiei pe de o parte, şi între cetăţeni şi instituţie, pe de altă parte;

-   informarea publicului cu privire la conduita profesională la care este îndreptăţit să se aştepte din partea angajaţilor instituţiei în exercitarea funcţiilor deţinute.


Art.4 - Domeniul de aplicare

Viaţa socială a pus dintotdeauna multiple probleme, îndeosebi de ordin administrativ. Nevoia a dus la apariţia funcţiei publice si a funcţiilor care s-o îndeplinească.

Diversitatea sarcinilor pe care le are de îndeplinit administraţia publică necesită o gamă extrem de variată de prestaţii realizate prin serviciile publice, ca şi un personal cu pregătire profesională diversă. Satisfacerea nevoilor cotidiene ale colectivităţii, a nevoilor omului care trăieşte intr-o grupare organizată, rămâne finalitatea esenţială şi singura justificare a administraţiei publice, atât de diversificată, mai ales în prestaţiunile sale către populaţie.

Una din condiţiile puse în faţa ţărilor membre ale Uniunii Europene a fost adoptarea unui cod de conduită. Sub influenţa Codului european, au fost puse bazele creării unui cadru normativ pentru etică şi morală in administraţia publică din Romania, prin adoptarea Legii nr. 7/2004 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Legii nr. 477/2004 cu modificarile si completarile ulterioare, H.G. nr.991/2005 cu modificarile si completarile ulterioare. Adoptarea acestor acte normative au reprezentat un pas important în reforma administraţiei publice din Romania. Obiectivele legate de aceste Coduri sunt de a forma administraţia publică din Romania prin: promovarea unor standarde de conduită şi integritate în rândul funcţionarilor publici; informarea cetăţenilor asupra normelor de comportament la care trebuie sa se aştepte din partea acestor funcţionari; schimbarea mentalităţilor, precum si alinierea la standardele europene.

Prezentul cod etic reglementează normele de conduită profesională în care se prevăd principii ca integritate, imparţialitate, echitate, nediscriminare, etc. şi reguli generale privind conflictul de interese şi descalificarea, declararea averii, acceptarea cadourilor sau a altor favori, informaţia confidenţială şi activitatea politica şi se aplică tuturor angajaţilor din cadrul Instituţiei Prefectului -Judeţul Buzau, după cum urmează:

•         Inalţi  funcţionari publici;

•        Funcţionari publici de conducere ;

•        Funcţionari publici de execuţie;

•        Funcţionari publici cu statut special;

•        Personalul contractual;

Normele prevăzute în prezentul cod etic sunt complementare reglementărilor prevăzute în:

-Legea   nr.7/2004 privind codul de conduită a funcţionarilor publici, republicata,

cu modificarile si completarile ulterioare;

-Legea   nr.477/2004 privind codul de conduită a personalului contractual din

 autorităţile şi instituţiile publice, cu modificarile si completarile ulterioare;

-Legea  nr.215/2001 privind administraţia publica locala, republicata, cu

modificarile si completarile ulterioare;

-Legea  nr.188/1999, privind statutul funcţionarilor publici, republicata, cu

modificarile si completarile ulterioare;

-Legea   nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în

exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificarile si completarile ulterioare;

-Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei

 Naţionale de Integritate,republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;

-Legea nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea funcţiilor şi demnităţilor

publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative;

-Legea nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile  publice,

instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii, cu modificarile si completarile ulterioare;

-H.G. nr.991/2005 pentru aprobarea Codului de etică şi deontologie al

Poliţistului, cu modificarile si completarile ulterioare;

                 Prezentul cod etic nu se substituie legilor şi reglementărilor aplicabile în domeniul administraţiei publice, inclusiv regulamentelor de organizare şi funcţionare şi de ordine internă, aprobate în condiţiile legii , care privesc instituţia prefectului.


Art.5 – Termeni

În înţelesul prezentului cod, expresiile şi termenii de mai jos au următoarele semnificaţii : funcţie- ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite, în temeiul legii, în scopul realizării competenţelor sale;

funcţionar public-persoana numită într-o funcţie publică în condiţiile legii; interes personal- orice avantaj material sau de alta natură, urmărit ori obţinut, în mod direct sau indirect, pentru sine ori pentru alţii, de angajat, prin folosirea reputaţiei, a influenţei, a facilităţilor, a relaţiilor şi a informaţiilor la care are acces, ca urmare a exercitării atribuţiilor;

interes public- acel interes care implică garantarea şi respectarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime ale cetăţenilor, recunoscute de Constituţie, de legislaţia internă şi de tratatele internaţionale la care România este parte, precum şi îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cu respectarea principiilor eficienţei, al eficacităţii şi al economicităţii cheltuirii resurselor;

conflict de interese- acea situaţie sau împrejurare în care interesul personal, direct ori indirect, al angajatului contravine interesului public, astfel încât afectează sau ar putea afecta independenţa şi imparţialitatea sa în luarea deciziilor ori îndeplinirea la timp şi cu obiectivitate a îndatoririlor care îi revin în exercitarea funcţiei deţinute;

informaţie de interes public- orice informaţie neclasificată care priveşte activităţile sau care rezultă din activitatea instituţiei, indiferent de suportul ei;

informaţie cu privire la date personale- orice informaţie privind o persoană identificată sau identificabilă.

informaţii clasificate- informaţiile, datele, documentele de interes pentru securitatea naţională, care, datorită nivelurilor de importanţă şi consecinţelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate;


Capitolul III- NORME GENERALE DE CONDUITĂ PROFESIONALĂ

Normele de conduită sunt principii care sprijină acţiunile instituţiei şi reflectă aşteptările referitoare la un management responsabil, la relaţii bune cu cetăţenii şi la un comportament corect între angajaţi.

Aceste Norme de conduităne oferă îndrumări şi ne indică resursele care ne vor ajuta să luăm decizii corecte.


Art. 6 - Conduita în relaţia cu cetăţeanul

Angajaţii ale căror atribuţii presupun contactul direct cu beneficiarii serviciului public trebuie să manifeste disponibilitate în discuţia cu cetăţeanul, să caute să înţeleagă nevoile acestuia şi să îl îndrume astfel încât problema lui să aibă o rezolvare legală, rapidă şi eficientă.

Angajaţii ale căror atribuţii presupun contactul direct cu beneficiarii serviciului public trebuie să inspire încredere cetăţeanului, să manifeste empatie, să fie capabil să se pună în situaţia acestuia şi să asculte cu răbdare.

Angajaţii ale căror atribuţii presupun contactul direct cu beneficiarii serviciului public, au următoarele obligaţii specifice:

- să dea dovadă de disciplină atât în relaţiile cu cetăţenii, cât şi în cadrul instituţiei;

- să dea dovadă de calm, politeţe şi respect pe întreaga perioadă de realizare    a relaţiei cu publicul;

- să manifeste o atitudine pozitivă şi răbdare în relaţia cu cetăţeanul;

- să folosească un limbaj adecvat şi corect din punct de vedere gramatical;

-să păstreze confidenţialitatea tuturor informaţiilor relevante obţinute de la cetăţean;

-să formuleze răspunsuri legale, complete şi corecte şi să se asigure că acestea

sunt înţelese de cetăţean;

- să îndrume cetăţeanul către serviciul de specialitate în vederea obţinerii de

informaţii detaliate care depăşesc competenţele structurii de asistenţă;

Este de dorit ca în relaţiile interumane, comunicarea să se realizeze într-un mod civilizat şi decent, prin autocenzurarea fiecărei părţi implicate. În situaţia în care angajaţii care au contacte directe cu petenţii se găsesc în situaţia în care sunt agresaţi verbal de cei cu care interacţionează, cei dintâi trebuie să dea dovadă de profesionalism şi decenţă civică printr-o atitudine calmă şi pacificatoare.


Art. 7 - Conduita în relaţiile internaţionale

Angajatul care reprezintă autoritatea sau instituţia publică în cadrul unor organizaţii internaţionale, instituţii de învăţământ, conferinţe, seminarii şi alte activităţi cu caracter internaţional are obligaţia să promoveze o imagine favorabilă ţării şi autorităţii sau instituţiei publice pe care o reprezintă.

În relaţiile cu reprezentanţii altor state, angajaţii au obligaţia de a nu exprima opinii personale privind aspecte naţionale sau dispute internaţionale.

În situaţia în care un angajat îşi reprezintă ţara şi instituţia în cadrul unui eveniment public, unde participă în calitatea oficială, acesta este obligat să respecte toate normele de curtoazie, precum şi normele juridice ale statului gazdă. În acelaşi timp, acesta trebuie să evite un comportament care ar putea aduce ofense grave gazdelor sau altor participanţi oficiali ai evenimentului public respectiv.


Art. 8 - Conduită în relaţia cu colegii

În relaţiile cu personalul din cadrul instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi cu persoanele fizice sau juridice, angajaţii sunt obligaţi să aibă un comportament bazat pe respect, bună-credinţă, corectitudine şi amabilitate.

Angajaţii au obligaţia de a nu aduce atingere onoarei, reputaţiei şi demnităţii persoanelor din cadrul instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi persoanelor cu care intră în legătură în exercitarea funcţiei publice, prin:

a)   întrebuinţarea unor expresii jignitoare;

b)   dezvăluirea unor aspecte ale vieţii private;

c)   formularea unor sesizări sau plângeri calomnioase.


Art.9 - Asigurarea unui serviciu public de calitate.

Angajaţii au obligaţia de a asigura un serviciu public de calitate în beneficiul cetăţenilor,serviciu care presupune raporturi de calitate între părţile ce interacţionează, iar toate acestea presupun ca persoanele implicate să acţioneze în limita bunului simţ şi să aibă o conduită corespunzătoare, fie că este vorba despre angajaţi - indiferent de categoria căreia îi aparţin - fie că este vorba despre cetăţeni.

În exercitarea atribuţiilor, angajaţii instituţiei au obligaţia de a avea un comportament profesionist, precum şi de a asigura, în condiţiile legii, transparenţa administrativă, pentru a câştiga şi a menţine încrederea publicului în integritatea şi eficacitatea autorităţilor şi instituţiilor publice.


Art.10 - Loialitatea faţă de Constituţie şi lege

Angajaţii care se află în slujba cetăţenilor, trebuie să cunoască şi să aplice normele în vigoare în conformitate cu atribuţiile care le revin, cu respectarea eticii profesionale (există un principiu de drept conform căruia necunoaşterea legii nu exonerează de la răspunderea în faţa acesteia pe nici o persoană).

Angajaţii instituţiei trebuie să cunoască prevederile legislative referitoare la Constituţia României, Legea administraţiei publice locale, Legea privind Statutul funcţionarilor publici, Codul de conduită al funcţionarilor publici, Regulamentul de organizare şi funcţionare în care îşi desfăşoară activitatea, regimul conflictului de interese şi al incompatibilităţilor etc.


Art.11 - Loialitatea faţă de autorităţile şi instituţiile publice

Angajaţii profesionişti nu trebuie să împărtăşească oricui nemulţumirile sale acumulate şi care uneori sunt întemeiate, iar alteori sunt poate nefondate şi nu trebuie să denigreze instituţia, sau să îi saboteze activitatea ori chiar să îi ştirbească imaginea prin defăimarea persoanelor care se află în fruntea acesteia, decât dacă sunt cazuri vădit ilegale care trebuie făcute cunoscute publicului larg.

Printr-o conduită profesionistă, angajaţii au obligaţia de a apăra în mod loial prestigiul instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi de a se abţine de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale acesteia, indiferent că este vorba despre un funcţionar public sau de o persoană dintr-o altă categorie profesională.


Art.12 - Libertatea opiniilor

În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, angajaţii au obligaţia de a respecta demnitatea funcţiei deţinute, corelând libertatea dialogului cu promovarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.

În activitatea lor, angajaţii au obligaţia de a respecta libertatea opiniilor şi de a nu se lăsa influenţaţi de considerente personale şi să aibă o atitudine binevoitoare, calmă, profesionistă şi respectuoasă, tocmai pentru a nu genera conflicte sau pentru a nu aduce atingeri demnităţii interlocutorului.


Art.13 - Activitatea publică

Potrivit prevederilor Legii nr. 544/2001, relaţia cu mijloacele de informare în masă se asigură de către angajaţii desemnaţi în acest sens de conducătorul instituţiei, în condiţiile legii.

În situaţia în care sunt desemnaţi angajaţi care să participe oficial la diverse evenimente publice, este de datoria acestora din urmă să întrebe, dacă nu au fost încă informaţi, despre punctul de vedere oficial al instituţiei pe un subiect dat. Chiar dacă se presupune că aceşti angajaţi cunosc deja punctul de vedere oficial al instituţiei pe care o reprezintă, este profesionist din partea lor să întrebe înainte de apariţia oficială care este mandatul lor.


Art.14 - Activitatea politică

Întrucât unul dintre principiile care stau la baza exercitării atribuţiilor cu profesionalism se referă la neutralitatea angajatului, acesta are obligaţia să se abţină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor şi preferinţelor politice, să nu favorizeze vreun partid politic sau vreo organizaţie căreia îi este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice.

Având în vedere că aici se aplică regimul incompatibilităţilor, este necesar ca angajatul aflat într-una din situaţiile menţionate mai sus să evite încălcarea cu bună-ştiinţă a acestei interdicţii, mai cu seamă că singurele activităţi remunerate şi compatibile, în acelaşi timp, cu funcţia publică sunt activităţile didactice, activităţile literare şi artistice şi acele activităţi care implică drepturile de autor sau care au ca orientare cercetarea ştiinţifică.

De asemenea, orice persoană, de bună-credinţă, care află sau are cunoştinţă de încălcarea normelor de mai sus, trebuie să facă cunoscut acest lucru superiorului ierarhic al respectivului angajat. Această persoană poate fi atât un cetăţean oarecare (dar de bună-credinţă), ori chiar un angajat şi în acest sens trebuie avute în vedere reglementările privind protecţia avertizorului prevăzute de Legea nr. 571/2004.

Activitatea politică se poate desfăşura şi de către angajaţi, însă aceştia trebuie să nu deţină funcţii însemnate în respectivul partid politic tocmai în ideea de a nu fi extrem de implicaţi afectiv în susţinerea acestuia.

În situaţia în care angajaţii doresc să îşi facă cunoscută opinia cu privire la un partid politic, ei trebuie s-o facă în afara orelor de serviciu şi nu în vederea convingerii altor angajaţi să devină membri ai respectivului partid politic.

Angajaţii trebuie să respecte principiul neutralităţii politice şi să nu fie membri ai partidelor politice.

În cazul în care este vorba despre înalţii funcţionari publici, legiuitorul a interzis apartenenţa acestei categorii la partidele politice, din considerentul că o astfel de funcţie presupune multe responsabilităţi, atribuţii şi mai ales imparţialitate în exercitarea funcţiei publice respective.


Art.15 - Folosirea imaginii proprii

În considerarea funcţiei deţinute este important ca un angajat să aibă o imagine de profesionist şi să evite asocierea numelui său ori a imaginii sale cu situaţii sau persoane compromiţătoare pentru funcţia pe care o ocupă.


Art.16 - Interdicţia privind acceptarea cadourilor, serviciilor şi avantajelor

Angajaţii profesioniştii trebuie să nu solicite ori să accepte cadouri, servicii, favoruri, etc. şi să îşi îndeplinească conştiincios îndatoririle de serviciu refuzând asemenea oferte, care adesea sunt oferite cu titlul de recompensă a faptului că întregul proces birocratic s-a derulat mai facil sau mai rapid decât anticipase cetăţeanul respectiv.


Art.17 - Participarea la procesul de luare a deciziilor

Întotdeauna angajaţii în exercitarea îndatoririlor de serviciu care presupun luarea deciziilor cu privire la aspecte de personal, aspecte financiare sau materiale, trebuie să dea dovadă de obiectivitate şi să urmărească interesul instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea.


Art.18 - Obiectivitate în evaluare

În exercitarea atribuţiilor specifice funcţiilor de conducere, aceştia au obligaţia să asigure egalitatea de şanse şi tratament cu privire la dezvoltarea carierei pentru angajaţii din subordine.

Este evident că pentru personalul de conducere responsabilităţile acestuia cu privire la normele reglementate de codul de conduită sunt mai mari, tocmai pentru faptul că evaluările şi deciziile acestuia pot influenţa în mod decisiv cariera unui angajat, astfel că, acesta trebuie să dea dovadă de o mai mare obiectivitate în momentul evaluării personalului din subordine.


Art.19 - Folosirea prerogativelor de putere publică

Este interzisă folosirea de către angajaţi, în alte scopuri decât cele prevăzute de lege, a prerogativelor funcţiei deţinute.

Prin activitatea de luare a deciziilor, de consiliere, de elaborare a proiectelor de acte normative, de evaluare sau de participare la anchete ori acţiuni de control, angajaţilor le este interzisă urmărirea obţinerii de foloase sau avantaje în interes personal.

Angajaţilor le este interzis să folosească poziţia oficială pe care o deţin pentru a influenţa anchetele interne ori externe sau pentru a determina luarea unei anumite măsuri.


Art.20 - Utilizarea resurselor publice

Funcţionarii trebuie să se limiteze în folosirea echipamentelor din dotare doar în scopul desfăşurării activităţilor de serviciu şi nicidecum abuzând de acestea în interesele lor personale.


Art.21 - Limitarea participării la achiziţii, concesionări sau închirieri

Angajaţii care pot înlesni anumite activităţi economice cu caracter ilicit în detrimentul statului, trebuie să se abţină de la asemenea acte sau fapte, în ciuda faptului că această categorie profesională este supusă numeroaselor restricţii şi interdicţii.

În Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, la Titlul IV - Conflictul de interese capitolul II - se menţionează definiţia conflictului de interese, care este acea situaţie în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.

Rolul reglementării conflictului de interese este de a preveni situaţiile în care angajaţii sau demnitarii ar fi înclinaţi în mod natural să slujească în primul rând sau predominant interesul personal, datorită existenţei unei împrejurări care le-ar aduce acestora, rudelor, prietenilor sau asociaţilor lor un anumit avantaj.


Art.22 - Conflictul de interese

În momentul în care un angajat, fie că este de conducere sau de execuţie, se află într-un conflict de interese trebuie ca acesta să facă cunoscut acest fapt şi să pună capăt acestei situaţii neprofesioniste.

În situaţia în care angajatul încalcă cu bună-ştiinţă regimul conflictului de interese, însă o terţă persoană află de această situaţie, aceasta din urmă, cu bună-credinţă, trebuie să facă cunoscută această ilegalitate pentru a se putea asigura un serviciu public de calitate, nepărtinitor şi profesionist. Această terţă persoană poate fi atât un cetăţean de bună-credinţă, fie un angajat de bună-credinţă, care se află sub protecţia normelor reglementate de Legea nr. 571/2004.


Art.23 – Incompatibilităţi

În cazul în care intervine o situaţie de incompatibilitate, funcţionarul în cauză trebuie să se autosesizeze şi să iasă din acea stare.

În Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, la Titlul IV - Conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice , capitolul III - se menţionează incompatibilităţile privind demnităţile publice şi funcţiile publice reglementate de Constituţie, de legea aplicabilă autorităţii sau instituţiei publice în care persoanele ce exercita o demnitate publica sau o funcţie publica îşi desfăşoară activitatea, precum şi de dispoziţiile prezentului titlu.

Metode de prevenire a încălcării normelor de conduită profesională

Angajaţii trebuie să respecte normele prevăzute de codul de conduită şi atunci când se găsesc în anumite situaţii în care este posibilă încălcarea acestor norme, ei pot adopta diferite atitudini şi măsuri în vederea păstrării propriei integrităţi profesionale. Aceştia trebuie să aibă un asemenea comportament nu din teama de a nu fi sancţionaţi conform prevederilor legislative în vigoare, ci să aibă un comportament spontan, care să decurgă dintr-o conduită profesionistă conştientizată, interiorizată şi însuşită.

Astfel, angajaţii trebuie să cunoască prevederile legale şi să înţeleagă corect sensul pe care l-a gândit legiuitorul atunci când a prevăzut anumite situaţii enunţate în textul legii.

Angajaţii trebuie să-şi însuşească de bună-voie normele etice de conduită profesionistă pentru ca atunci când se regăsesc în situaţia de le fi compromisă integritatea profesională să poată adopta anumite măsuri.

Unele dintre modalităţile pe care un angajat le are la îndemână pentru aşi păstra integritatea profesională sunt cele prevăzute în art.19 din Recomandarea 10/2000 a Comitetului de Miniştri din Statele Membre privind codul de conduită, respectiv :

   - Refuzarea avantajului oferit în scopul soluţionării unei cereri etc.

   - Încercarea de a identifica persoana care a făcut oferta.

   - Evitarea contactelor îndelungate cu persoane care pot influenţa sau pot crea impresia unei posibile influenţări a conduitei profesioniste a unui funcţionar.

   - Implicarea unor martori, dacă este posibil, atunci când se încearcă coruperea integrităţii unui funcţionar.

   - Raportarea imediată către superiorul său ierarhic a faptei sau actului de corupere a integrităţii, ori de probabilitatea încălcării regimului conflictului de interese sau al incompatibilităţilor.

   - Obţinerea unei dovezi scrise imediat ce s-a încercat coruperea integrităţii unui funcţionar, dacă este posibil.

   - Desfăşurarea activităţii în continuare, în mod obişnuit, mai cu seamă dacă este vorba de situaţia în care avantajul necuvenit a fost oferit, însă refuzat de către funcţionarul respectiv.

Angajaţii trebuie să adopte un comportament profesionist în conformitate cu normele de conduită prevăzute de Legea nr. 7/2004, de Legea nr. 477/2004, de H.G. nr.991/2005 şi, totodată, să aibe chiar o conduită preventivă, astfel încât să evite situaţiile prin care pot ieşi din limitele legale şi să fie pasibili de sancţiuni.



Capitolul IV-COORDONAREA, MONITORIZAREA ŞI CONTROLUL APLICĂRII NORMELOR DE CONDUITĂ PROFESIONALĂ


Art.24 - Rolul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici

Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, care este principala instituţie publică responsabilă de managementul funcţiilor publice şi al funcţionarilor publici poate fi sesizată de orice persoană cu privire la încălcarea normelor referitoare la funcţionarii publici, a codului de conduită de către un angajat, precum şi în cazurile de constrângere sau ameninţare exercitată pentru a-l determina să încalce dispoziţii legale în vigoare ori să le aplice necorespunzător.

Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici coordonează, monitorizează şi controlează aplicarea normelor prevăzute codul de conduită, astfel :

a)  primeşte petiţii şi sesizări privind încălcarea prevederilor codului de conduită;

b)  formulează recomandări de soluţionare a cazurilor cu care a fost sesizată;

c)  colaborează cu organizaţiile neguvernamentale care au ca scop promovarea şi apărarea intereselor legitime ale cetăţenilor în relaţia cu funcţionarii publici.

Sesizarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nu exclude sesizarea comisiei de disciplină competente potrivit legii. În exercitarea atribuţiilor de coordonare şi control, Agenţia verifică actele şi faptele pentru care a fost sesizată cu respectarea confidenţialităţii privind identitatea persoanei care a făcut sesizarea.

Prin activitatea sa, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici nu poate influenţa derularea procedurii de lucru a comisiilor de disciplină din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.


Art.25 - Rolul Instituţiei Prefectului-Judetul Buzau

În scopul aplicării eficiente a dispoziţiilor prezentului cod , la nivelul instituţiei a fost desemnat un angajat pentru exercitarea atribuţiilor de consiliere etică şi monitorizarea respectării normelor de conduită care exercită următoarele atribuţii:

a)                  acordarea de consultanţă şi asistenţă angajaţilor din cadrul Instituţiei Prefectului-Judeţul Buzau cu privire la respectarea normelor de conduită;

b)                  monitorizarea aplicării prevederilor prezentului cod de conduită în cadrul Instituţiei Prefectului- Judeţul Buzau;

c)     întocmirea de rapoarte trimestriale privind respectarea normelor de conduită de către funcţionarii din cadrul Instituţiei Prefectului-Judeţul Buzau.

Rapoartele privind respectarea normelor de conduită, aprobate de Prefectul judeţului Buzau, se comunică angajaţilor din cadrul instituţiei şi se transmit trimestrial, la termenele şi în forma standard stabilite prin instrucţiuni de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.

Rapoartele privind respectarea normelor de conduită vor fi centralizate într-o bază de date necesară pentru:

a)                  identificarea cauzelor care determină încălcarea normelor de conduită profesională, inclusiv a constrângerilor sau ameninţărilor exercitate asupra unui angajat pentru a-l determina să încalce dispoziţii legale în vigoare ori să le aplice necorespunzător;

b)     identificarea modalităţilor de prevenire a încălcării normelor de conduită profesională;

c)     adoptarea măsurilor privind reducerea şi eliminarea cazurilor de nerespectare a prevederilor legale.



Capitolul V-DISPOZIŢII FINALE

Art.26 – Răspunderea

Încălcarea cu vinovăţie a îndatoririlor de serviciu, de către angajaţi, atrage răspunderea disciplinară, contravenţională, civilă sau penală.

Încălcarea de către angajaţi cu vinovăţie a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de codul de conduită constituie abatere disciplinară care atrage răspunderea disciplinară pentru faptele prevăzute în Legea nr.188/1999 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,  Legea nr.52/2003 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr.544/200 cu modificarile si completarile ulterioare. În exercitarea prerogativelor de putere publică, angajatul poate fi făcut răspunzător pentru pagube aduse cu vinovăţie patrimoniului instituţiei în care funcţionează şi pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor acordate necuvenit. Pentru infracţiunile săvârşite în timpul sau în legătură cu atribuţiile funcţiei pe care o ocupă acesta răspunde potrivit legii penale. Răspunderea contravenţională se angajează în cazul în care aceştia au săvârşit o contravenţie în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu.


Art.27 - Asigurarea publicităţii

Pentru asigurarea transparenţei şi a informării corecte a cetăţenilor cu privire la drepturile dar şi la obligaţiile pe care le stabilesc în raporturile cu angajaţii instituţiei, se va proceda la afişarea codului de conduită pe pagina de internet a instituţiei.


Art.28 - Intrarea în vigoare

Prezentul cod de conduită întră în vigoare după aprobarea prin ordin al prefectului.



P R E F E C T