Institutia Prefectului - Judetul Buzau

Prezentarea Județului Buzău

 

 

           Judeţul Buzău este situat în partea de sud-est a României, având drept coordonate gerografice 44°44' - 45°49' latitudine nordică şi 26°04' - 27°26' longitudine estică.

         Se învecinează cu judeţele Braşov şi Covasna la nord-vest, Vrancea la nord-est, Brăila la est, Ialomiţa la sud şi Prahova la vest.

         Judeţul Buzău ocupă aproape tot bazinul hidrografic al râului Buzău, care izvorăşte din curbura Carpaţilor.

         Suprafaşa judeţului este de 6.102,6 km2 (17% din suprafaţa Regiunii Sud-Est şi 2,6 % din suprafaţa tării). După mărime, ocupă locul 3 în Regiunea Sud-Est si locul 17 pe ţară.

         Judeţul Buzău se află la confluenţa celor trei provincii istorice româneşti, Muntenia,  Moldova şi Transilvania, poziţie care i-a influenţat evoluţia şi dezvoltarea de-a lungul timpului.

         Legătura cu celelalte regiuni din ţară se face prin:

            ● E 85 (sau DN 2) dinspre Bucureşti spre Suceava

            ● DN 1B spre Ploieşti;

            ● DN 10 spre Braşov;

            ● DN 2B spre Brăila.

 

                   Judetul Buzău este străbătut de magistrala feroviară – linia 500 – de importanţă europeană pe ruta Bucureşti –Ploieşti – Buzău – Focşani – Bacău - Suceava.

          Înca din secolul al XIX-lea gara Buzău era un important nod feroviar, cu linii naţionale spre Brăila, Galaţi, Constanţa şi Braşov, precum şi cu o linie locală spre Nehoiu.

          Calea ferata are o lungime de 252 km, din care 113 km electrificaţi.

          Densitatea liniilor ferate este de 41,3 km/1000 kmp.

 

          Infrastructura judeţului Buzău se prezintă astfel:

  • Numărul de locuinţe:  189.765
  • Lungimea căilor ferate: 252 km din care 113 electrificaţi
  • Lungimea drumurilor: 2704 km din care:  DN-322 km;  DJ-952 km; DC-1.430 km
  • Lungimea străzilor orăşeneşti: 431km din care modernizate: 349 km
  • Kilometri de reţea apă:2145,5 km
  • Kilometri reţea canal: 348,1 km
  • Kilometri conducte gaze:        575,3 km

         Prin reorganizarea administrativ-teritorială din anul 1968, judeţul Buzău se reînfiinţează in limitele actuale, încorporand şi 18 comune din fostul judeţ Râmnicu Sărat, iar oraşul Buzău devine municipiu.

         Judetul Buzău cuprinde azi 87 unităţi administrativ-teritoriale grupate astfel:

         ● 2 municipii: Buzău (resedinţa de judeţ) si Râmnicu Sărat

         ● 3 oraşe: Nehoiu, Pătârlagele şi Pogoanele

         ● 82 de comune

         Evoluţia localităţilor pe cele două planuri principale - aşezări de câmpie şi aşezări de deal şi de munte - a fost strâns legată de o serie de factori specifici - etnici, culturali, economici, politici şi   administrativi.

La data de 31.12.2015, populaţia judeţului Buzău era de 478.811 locuitori, din care 202.931 cu domiciliul în mediul urban şi 275.880 în mediul rural. 

 

         Relieful judeţului Buzău este variat şi dispus în trei trepte:

- la nord-vest se găsesc Muntii Buzăului, parte a Carpaţilor de Curbură;

- la sud-est se găseşte câmpia, parte a Câmpiei Române

- la mijloc, o regiune de dealuri acoperite cu livezi; unele dealuri coboară spre sud, ceea ce le conferă un climat asemănător cu cel sud-mediteranean, favorabil viticulturii, .

         Reţeaua hidrografică cuprinde în principal râul Buzău, care, pe o lungime de 140 km, traversează judeţul de la nord-vest spre sud-est, adunând numerosi afluenţi.

         Al doilea râu important ca mărime este Râmnicul, care strâbate estul judeţului, pe o lungime de 28 km.

         Resursele de apă teoretice au fost estimate la 639,7 milioane mc, din care 384,5 milioane mc – resurse de suprafata si 255,2 milioane mc – resurse din subteran.          Resursele de apă tehnic utilizabile au fost estimate la 343,3 milioane mc, din care 174,8 milioane mc – resurse de suprafata si 168,5 milioane mc – resurse din subteran.

 

         Terenurile arabile fertile reprezinta 45% din suprafata judetului.

         În zona montană predomină solurile podzolice, solurile brune argilo-humice şi solurile brune acide, iar în luncile râurilor solurile aluvionare. Aceste tipuri de soluri sunt favorabile culturilor pomilor fructiferi si pajistilor.

         În zona dealurilor subcarpatice sunt predominante solurile brune podzolice, caracteristice pentru zonele depresionare. Solurile din zona dealurilor au fertilitate medie şi sunt favorabile culturilor de cereale păioase, in şi cânepă pentru fibră, plante furajere fibroase, plantaţii de viţă de vie şi pomi fructiferi, în special meri.

         Câmpiile sunt formate în special din cernoziomuri levigate, cernoziomuri ciocolatii şi castanii şi cernoziomuri levigate nisipoase. Cernoziomurile se preteaza culturilor de cereale, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr şi plante medicinale, iar de-a lungul albiei râurilor, culturilor de legume

 

         Principala bogăţie montană o constituie pădurile, zona montană concentrând cea mai mare parte din suprafaţa acoperită cu paduri şi, totodată, cel mai însemnat volum de masă lemnoasă, floră şi faună caracteristice. Din produsele secundare ale padurii sunt valorificate plantele medicinale şi fructele de pădure.

         Potentialul hidrografic este reprezentat de râul Buzău, pe cursul căruia există două amenajari hidroenergetice: barajul Siriu, cu centrala hidroelectrică Nehoiaşu şi barajul Cândeşti, cu amenajarea hidroenergetica Căndeşti-Verneşti-Simileasca.

Pe langă acestea mai exista 5 centrale hidroelectrice de mică putere, amplasate pe râurile Bâsca fără Cale, Bâsca cu Cale, Bâsca şi Slănic. Judeţul Buzău are al doilea potenţial eolian al ţării, dupa zona Dobrogea, neexploatat până în prezent.

 

         Subsolul este bogat în depozite de origine organică (petrol, cărbune, chihlimbar, calcar) şi minerală (sare, gresie, argilă, nisipuri, pietrişuri). Petrolul constituie în prezent principala bogăţie a judetuţui, în zonele Berca ţi Monteoru găsindu-se singurul depozit la suprafaţă din Europa. În sud-estul judeţului se gasesc gaze naturale, exploatate de aproximativ 40 de ani.

         Ape minerale sulfuroase, feruginoase, clorosodice, uneori bogate in iod, se afla la Siriu, Nehoiu, Monteoru, Fişici, Balta Albă, Străjeni, Nifon, Lopatari.